Recunosc azi, pentru a mia oara

E inaltata pe cerul posmorit in forma cea mai frumoasa si raspandeste in jurul ei lumina. As putea spune ca e o luna perfecta, dar m-as insela singura pentru ca doar odata a atins perfectiunea: atunci cand o priveam mergand de mana cu tine. Am sperat ca o sa te revad, insa nu mai e urma de tine. Nu mai aud nici macar vocea ta, sau respiratia linistita ce ma asigura in ultimele luni ca esti langa mine. Ai plecat asa cum aluneca viata de sub picioarele unui batran care astepta clipa parasirii pamantului. M-am trezit singura si doare sa vad ca mana mea e goala si ca stralucirea din ochii mei a pierit. As avea sa iti spun multe lucruri... insa stiu sigur ca nu o sa ma mai asculti vreodata, pentru ca tu nu esti aici. As intinde bratele, insa stiu ca nu te vei mai adaposti vreodata in ele, pentru ca te-ai stins asa cum se stingea odata cu venirea verii, focul din soba bunicului.

Voi merge inainte si nu te voi mai astepta, nici nu voi mai privi inapoi. Aburul care pleaca , nu se mai intoarce. A vazut cineva o lacrima care odata cazuta, sa se ridice inapoi si sa se intoarca de unde a venit? Sau o vorba ? Nu. Insa vorbe purtate de vant am tot vazut. O sa ma las si eu purtata si apoi, o sa ma las in jos, spre pamant si la casa unde voi gasi fericirea, acolo ma voi opri. Stiu, stiu ca fericirea de pe pamant e trecatoare,dar cat traiesc in trup tanjesc dupa ea. Am si uitat imaginea ta. Nu mai stiu ce culoare aveau parul sau ochii tai, insa stiu ca ma simteam bine langa tine. Nu stiam ce sunt problemele, ingrijorarea, alergarea, insa cunosteam tot ceea ce inseamna daruire, iubire, liniste. Mai stiam sa zambesc oamenilor de pe strada, si sa ii salut. Dar ei nu mi-au raspuns la fel niciodata si am invatat de la cei mai mari ca trebuie sa incetez si eu, si asa am facut. E gresit. In viata nu exista lege care sa spuna: da, ca sa primesti in schimb, poate chiar mai mult. Dar exista o lege care ne invata sa iubim: pe Dumnezeu, pe apropele nostru si pe toti oamenii. Si incotro se indreapta inima noastra? Spre bani, faima, renume, chiar spre rau, desi toate acestea nu ne dau niciodata nimic in schimb. 
Voi merge inainte si nu te voi mai astepta, nici nu voi mai privi inapoi.  Caci tot ce mi-a mai ramas, sta inaintea mea si e poate chiar mai frumos decat ceea ce am avut cu tine. Era ceva natural pe vremea aceea sa ma smeresc, sa ascult parerile celorlalti, sa accept ca nu doar ceea ce zic eu conteaza. In ultima vreme a fost mai greu pentru ca ai gresit atunci cand imi dadeai mereu dreptate pe ascuns. Voi imbratisa prezentul, viitorul dar niciodata pe tine. Asculta-ma, o sa regasesc aceeasi frumusete pe care o raspandeai tu, in chipul copilasilor ce alearga acum pe sub geamul meu. O sa le zambesc chiar, si o sa ii iau de mana , si o sa le spun sa nu renunte niciodata la bunatatea cu care ii invalui tu. Voi spune ca Isus fiinte gingase ca ei primeste si ca omul puternic, e acela care reuseste sa invinga orgoliul, mandria si rautatea ce sta gata gata sa il infasoare. 
Recunosc astazi, pentru a mia oara, mi-e dor de tine prieten drag, suflet de copil! O sa incerc sa ma aseman tot mai mult tie si poate ca asa, luna va recapata iarasi forma ei perfecta. Si odata cu ea ,si eu, si intreaga lume.

Tu te mai recunosti?

    Se priveste in oglinda si nu se mai recunoaste.Nu mai e cea mai populara fata din liceu,cu acel par blond si bogat,ce`i curgea de-a lungul spatelui sculptat perfect.
   Se priveste in oglinda si nu se mai recunoaste.Isi ridica privirea spre ceasul de pe peretele pustiu: pentru ca nu stie cat mai are de trait,pentru cat timp inima ei va continua sa bata.Fata trasa si palida,ochi obositi si secati de lacrimi,buze uscate,umeri apasati,glas stins.Se intreaba cum a facut aceasta  persoana curajoasa sa ajunga intr`un asemenea corp ,cum o inima atat de bolnava a stiut sa iubeasca...de ce prietenii au disparut,lasand in urma lor o liniste atat de zgomotoasa.Incearca sa tulbure imaginea din oglinda,dar isi da seama ca cioburile nu`i servesc la nimic si se opreste.Incearca sa isi oglindeasca chipul in fotografii vechi,dar faptul ca nu se regaseste in ele construeste in corpul ei,in interiorul ei ,o autostrada ,unde fiorii circula cu o viteza maxima.Un dor nebun o cuprinde..dar nu de cine era,ci de cine ar fi trebuit sa fie.Vrea sa ceara ajutor,dar nu se simte  in stare.Se afla la rascrucea dintre viata si moarte si e dureros ca nu de ea depinde alegerea.Vrea sa rascoleasca printre amintiri ,pentru ca stie ca a pierdut un lucru foarte important:si`a pierdut credinta in Cel ce a poruncit inimii ei sa stea treaza,Cel ce a fost mereu pregatit sa o ajute,Cel ce a purtat pacatul lumii pe umerii Lui.
    Picioarele nu mai au putere sa tina trupul greoi si cade la pamant.Fata se lasa in mainile reci,lacrimi se scurg printre degetele`i tremurande,buzele se dezlipesc si soaptele si gura ei se transforma in strigate dureroase,ridicate la adresa Atotputernicului.
    Se ridica si plimba chipul,chipul unei naluci intr`o camera izolata privirilor cerorlalti.Stie ca rugaciunea a inaltat`o pentru prima data cu umilinta,fara sa`si scoata la iveala slabiciunea unor cuvinte false.In rugaciunea ei,nu a cerut vindecare,dar a cerut iertare.
     Se simte eliberata.Se uita in oglinda si nu se mai recunoaste.Pacea ce a invaluit`o dupa aceasta rugaciune produce schimbari atat interioare cat si exterioare. 
    Cat de des privesti in oglinda inimii tale?Ai incercat vreodata sa muti muntele de pacat dintre tine si Dumnezeu? Lasa falsitatea la o parte pentru o secunda.Priveste adanc in launtrul tau.Tu te mai recunosti?

  Am invatat ca ce`i ce iti zambesc nu`ti sunt totdeauna prieteni,ca nu tot timpul trebuie sa`mi exprim sentimentele,pentru ca uneori pot castiga,alteori pierde..am invatat sa confrunt realitatea si sa nu ma simt mai buna fata de cei mai slabi,fata de cei bolnavi.Am invatat ca nu trebuie sa pun intr`o situatie proasta o persoana si  sa citesc chipuri si inimi.Am invatat ca nu e meritul meu ca sunt sanatoasa,sa simt dorul fata de anumite persoane,ca si oamenii ,ca si florile simt vantul,soarele,frigul si se ofilesc.Am invatat ca nu doar cine are aripi poate zbura,ca nu frumusetea exterioara defineste o persoana,ca si cele mai puternice persoane iubesc,plang si au emotii,ca valoarea unui om se gaseste in credinta,gandirea,intelepciunea,inima lui,si nu in acele ploi de stele urmate de explozii de dorinte neimplinite..Am invatat ca zambetele false nu ma inspaimanta doar pe mine si ca nu doar ochii mei cauta un loc de scapare din aceste colturi ale necunostintei.Am invatat anumite lucruri si despre o fata autista.Am invatat ca nesiguranta o citeste prin miros,ca lacrimile de pe fata ei reprezinta uneori opusul lucrurilor din inima ei,ca sclipirea din ochii ei e molipsitoare..Am invatat ca prietenii mei nu sunt doar ai mei si ca inima mea,intr`o zi nu va fi doar a mea.Am invatat ca printr`o rugaciune pot face totul si ca Dumnezeu e fericirea.Am invatat ca fiecare zi lasa pe umerii oricui amprenta unei noi invataturi.

O ploaie rece bantuie orasul.Isi da parul dupa ureche si incearca sa se lupte cu vantul ce`i taie rasuflarea.Se opreste,respira adanc si priveste inapoi.Noaptea o impiedica sa`l vada si picurii ii opresc glasul.El e departe si nu o aude,dar vrea sa se intoarca inapoi si sa`i sarute fruntea,sa`i mai simta odata inima.Ceasul indica o ora tarzie si ei se indeparteaza tot mai tare,sub privirile reci ce stau ascunse dupa perdele.Ea inca ii simte respiratia,si mana lui,inca poarta mirosul parului ei.Fiorii reci danseaza inlauntrul lor si se simt ca in bataia focurilor de arma,protejandu`se dupa un zid de sentimente.El isi ridica ochii spre cer si cauta,dar nu gaseste nici o cale de iesire din inima ei si acest lucru il face fericit,pentru ca si ea e in inima lui.Ea nu`si poate stapani buzele umede si zambeste larg pentru ca ii simte mana rece pe umarul ei.Isi intoarce privirea,dar el nu e acolo.Isi trece mana greoi prin parul ud ce`i cade pe spate ,se intoarce si fuge...fuge dupa el.Inima alearga cu dor,inaintea picioarelor ei,ce calca in baltile murdare, cu nepasare. El simte in tot corpul un aeroport de sentimente si se intoarce dupa ea.Alearga amandoi ,si se inalnesc.El se opreste in fata ei si amandoi se privesc pentru cateva clipe.Ea indrazneste sa se elibereze de emotii si se arunca in bratele lui,unde primeste o imbratisare calda.El o ridica usor si o invarte,mangaindu`i parul.Apoi,se adapostesc dupa un colt de iubire.

Simte muzica

       Obisnuiesc sa`mi exprim sentimentele prin muzica.Cu fiecare nota ma simt mai aproape de inima mea,unde obisnuiesc sa le ascund.E greu  ca trebuie sa car cu mine toate aceste multimi de sentimente si chiar,sa le simt.E greu sa simti iubire si ura,fericire si tristete ,in acelasi timp,sa`mi inec somnul in toate bataile inimii si in sperantele ce tresaresc in mijlocul noptii,sa ma gandesc la ziua de maine fara sa ma gandesc la cea de azi si sa`mi fie dor de cea de ieri,sa nu`mi pot lua gandul de la noi,chiar daca stiu ca nu exista nici un noi,sa imi fie dor de tine si sa nu am curajul sa iti spun,sa cred ca totul e bine cand defapt nu e,sa simt ca zbor cu toate ca nu am aripi,sa iti zambesc cand meriti o palma,sa nu simt dragostea celor ce spun ca ma iubesc,sa nu am incredere ca pot sa`ti spun ce simt ,cand tu imi spui totul ,sa vreau sa te imbratisez cand iti intorc spatele..Vreau sa simti muzica cum o simt si eu ,cand tu vrei ca eu sa o simt cum o simti tu.

Sa urcam increzatori spre bine

E noapte ,tarziu.Un cer negru dainuieste,care cara dupa el nori greoi si ineaca milioane de stele.Stau si visez la un cer frumos,scufundat in seninatate si zambete tinere,un cer care imi pare atat de cunoscut si indepartat...da,e cerul de ieri.Cu fiecare zi trecuta,mi se pare ca cerul se schimba si el,odata cu lumea si nu vreau sa trec si eu prin aceasta schimbare,prin care treci tu.Ai acceptat`o atat de repede si nu vreau sa te intreb de ce.Nu vreau ca raspunsul tau sa imi dea si mie motive.Traim intr`o lupta continua cu soarele si ploaia,cu fericirea si tristetea,cu iubirea si ura,cu binele si raul.Ne hranim cu vise si nu reusim niciodata sa ne stingem setea de cunoastere.Ma pierd de fericire atunci cand vad ca iti intinzi umarul sa`i sprijinesti pe cei din jurul tau.Ma bucur ca ai puterea sa o faci.Imi place sa te ascult , sa savurez si sa respir cuvintele tale,care insemna mult pentru mine.Cand porti pe cineva  in gand,te rog,lasa`ti grijile deoparte,pentru ca nu vreau sa simta nelinistea provocata de ele.Hai sa ne scaldam in melodii de dragoste si sa urcam increzatori spre bine.

Sentimente

Imi place sa dau aripi viselor mele,imi place sa`mi ating scopurile si sa simt  fiecare zi din viata,exact asa cum e ea,fie cu soare,fie cu nori.Imi place sa strang amintirile si sa le clasific pe buchete perfecte,imi place sa zambesc,chiar daca nu am cea mai frumoasa dantura si cele mai extraordinare buze.Imi place sa stau noaptea tarziu si sa ma gandesc la prietenii mei ,chiar daca nu sunt atat de multi pe cat speram ca voi avea,ma bucur ca ii am si pot impartasi cu ei aceleasi raze de soare,si acelasi colt de zambet.Imi place sa ascult ploaia si sa`i urmaresc dansul ,imi place sa fac melodii din bataile inimii,aproape mai mereu melodii de iubire,pentru ca pur si simplu iubesc tot ce se invarte in jurul meu,chiar daca nu e mereu asa cum mi`as fi dorit sa fie,imi place sa ma gandesc ca se intampla asa cu un scop unic,pe care il voi cunoaste mai tarziu.Imi place sa`i multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce am,chiar daca e mai putin decat au altii,simt mereu ca e indeajuns si nici macar atat nu merit.Imi place sa`mi pastrez familia mereu in inima si in gand ,si probabil te intrebi cum incap toti 11 membri acolo.Imi place sa te vad zambind,oricare ai fi tu...